ACCUEIL > Nos Poètes > Ghiuvanni Olivieri

Ghiuvanni Olivieri

A e Damicelle Sampetraccie
P
rima chi l'annu chi bene
S'a fra noi scaturitu,
Bi vurrìa fà parvene
A ciasched'una un maritu.
Aghiu diggià cumandatu
L'anelli per mette in ditu.

I pagheraghiu salili
Chi benenu da luntanu !
Ma, temu chi li partiti
Pocu bundanti seranu ?
Bi mancanu le risorse,
A voi, zitellette corse.

Oramai, l'unione
Unn'è quistione d'amore.
Un c'è mai indu lu core
Ca l'impiegu o la pensione :
L'omu sposa la zitella
S'ell'ha qualehi bagatelle.

Quelle ch'è nata mischina
È cundannat'a stà sola.
E, benchè brava figliola,
Quantu sera che matina,
Un scopre mai la stella
Chi voglia luce per ella.

Indu li nostri paesi,
Matrimonii un si ne face ;
Ognun si sente capace
Di truvà le donne a presi :
Quelle chi sò, incunusciute
Sò più ricche e molt'astute !
Ghiuvanni Olivieri
Ghiuvanni Olivieri


E si parte vulinteri
In cerca di la cumpagna
Senza difetti o macagna,
In paesi furesteri.
Per mischiassi cu lu lozzu,
Tanti varcanu lu pozzu.

Dura la luna di mele
Quantu stà caldu lu pane ;
Amaru più che lu fele
Diventa lu lindumane ;
Tandu sò suspiri e angoscie.
Corciu ch'un si sà cunosce !

Stu consigliu asculterete,
Carissime giuvanelle ;
E purtantu, la sapete,
Bi culleria a le stelle ;
Ma, nanzu che sorte fora,
Ognuna si faccia sora !

Fermatevi per tizzone
A u fuculaghiu paternu :
Luntanu da lu fucone,
Un pò esse che l'infernu.
Di vulè chiappà la lune,
È sempre fatica indernu.

Almanaccu di A Muvra, 1928


A muntagnata di u Pastore
(A vicilia di a partanza)
A Larenzu Luciani

A
miò Francesca Maria
Si fà partanza dumane,
Ci n'anderemu a lu frescu
Di le punte più suprane
Cu tuttu lu nostru mondu
Quassù per monte Ritondu.

Aiò ch'un c'è tempu a perde,
Un è ghiocu di zitelli,
Demu di manu a l'atracci,
Secchie, pagliòli e tinelli ;
Ci n'emu da cullà in sù
Cu le pecure e l'agnelli.

Or un bedi a Mascherone
Chi dà segnu d'allegria,
Ghiace nant'a lu scalone
E pare ch'ellu si sia
Cume un giovanu spusatu
Fattu belle e dilicatu.

— O lu miò Toniu Francescu
Ascoltami un mumintellu,
Stattine in tantu a lu frescu
Chiò dia capu a lu zitellu,
U nostru dilettu fiore
S'è discitatu a l'albòre.

— Dòpu seraghiu. ò speranza,
Prontu a fà cioche tu dici,
In questa la circustanza
Serànu li vostri amici,
Quelli di lu vicinatu,
Tutti pronti a fà prudici.

Maria Tonia e Ghjsippinu,
Anghiula cu Madalena,
Postu ch'elli sò bicinu
Ci priparinu la cena ;
In quantu a lu mannerinu
A tròvula è sempre piena.

Si cummare Faustina
Un era stata malata
Cu la surella Mertina
Si ne serebbe occupata,
Ma u destinu tantu ingratu
Quant'ellu c'ha cuntrariatu !

Affaccati a lu purtellu
E dà una vote a Rusana,
S'ellu pò Ghjsippinellu
Cogliesi in groppa a Fasgiana ;
Ch'ell'un s'è bistu a Falchetta
Ghiè più d'una settimana.
Demuci capu, ò figliòli,
Chi lu tempu è preziosu,
Diu serà generosu
E ci manderà per stòli
Da lu stazzu più luntanu
Per dacci un colpu di manu:

Beneranu da Frassiccia
Da Muniglia e Canfavaghiu.
Sta sera s'ella ci piccia
Si polza lu tintinaghiu ;
Aiò ! ch'iò lu vega prestu
Appesu a lu tinellaghiu.

Avia prumessu di vene
Ancu Intò Marcu Peretti,
Un amicu chi ci tene
Più che parenti ristretti,
Ci ne pudemu fidà
Per chi ha fatti e poghi detti.

Bragone cu Filiciòla
Ch'aspitteranu per ghiunghie ?
Avà ch'è l'òra di munghie
Ognunu si tira in coda,
Noi nun seremu mai
A la fin di'nostri guai.

Mi par di vede a Fasgianu
In cu Corsu a bilancinu,
Cu lu so staffile in manu,
Muscone collà vicinu ;
Currite a dalli cunfortu
Chi dev'esse stancu mortu.

Andemu prestu in capanna
Chi c'aspetta lu stufatu,
C'è miò moglia chi s'affanna
D'un avè a nimu a lu latu,
Si no tardassimu troppu
Puderebbi esse jalatu.

Alò bìa, un bi vergugnate !
Qui si face a l'usu corsu !
Nantu sa panca pusate
Chi no ci strappimu un morsu,
A l'usu di a nostra casa :
Un buccone e pè una tasa. »

A mane per fà partanza
Ognunu l'òra aspittava.
E si missenu in biaghiu
Quandu lu jallu cantava,
Mentre chi fra li zitelli
U più chiucu surnacava.

San Petru di Venacu,
Settembre 1925

Almanaccu di A Muvra, 1926


U Mio Paese
I
O
paese tantu amatu
Fiore de corsica sana
Dute ci musca la foce
E ci mugia tramuntana
Un scornu cusi bellinu
Ben che tu sia piculinu

II

Mi ramentu quelle tempi
Quandu est un zitellettu
Quandu n’andava a la scola
Saltendu cimè un cabrettu
Quantu volte ci so andatu
Ancu sclazu et scabigliatu

III

E rivegu li to chiassi
Duve tantu aghiu passadu
Tanti felici mumenti
E la casa duve so natu
Avale piu nun cunoscu
Un tempu cusi beatu

IV

In piazza di la chiesola
A l’ormu cusi ribustu
Quantu volte mi so provu
Per abiguè li so fustu
Calzone cu ghiachitelle
A quantu ci n’aghiu frustu

V

Qanutu un casa mi n’andava
Mama era natu a cantone
In zarga ella mi diccia
Fe vede lu tu calzone
E quasi sempre mi dava
Una bella curezzione

VI

Qualchi volta mi n’andava
A chinami senza cèna
Eiu tandu ne feccia
In leta la cantalina
E prestu cascava un sognu
Sina che fussi altu u ghiornu

VII

Dopu censi cume tutti
Un pocu piu grandicellu
Andava di tentu i n tentu
A circani un niderellu
Era senza cumpasione
Avale un so piu quellu

VIII

Mi pare sempre chio fu
Allegru cumè un picchio
E prima di riturna
A fa cena o culazione
Feccia un carcuchu di legne
E lu purtava a mama

IX

Sempr mi ricumpensava
A me la moi mamunella
Castagne secche mi dava
O sino qualchi fritelle
Si di baggi lla facava
A corcha si cuntentava

X

Si seguitanu li giorni
Ma quantu anu cambiatu
Oghie in sta terra luntana
Mi pare esse esigliatu
E pensu a lu moi san petru
Cu lu core adisperatu

XI

Mi si rode a pocu a pocu
Una bruta nustalgia
Di reveretu un mumentu
Quantu cuntentu seria
E ti mandu sta canzona
Per tenidi cumpagnia


De Jean OLIVIERI , d’Algérie où il se trouvait
"Ce site respecte le droit d'auteur. Tous les droits des auteurs des œuvres protégées reproduites et communiquées sur ce site, sont réservés.
Sauf autorisation, toute utilisation des œuvres autres que la reproduction et la consultation individuelles et privées sont interdites".